AUTOPREZENTARE GENERALĂ A DOCTRINEI printr-un colaj de citate, extrase din cartea “DEOUMANISMUL AL PATRULEA VAL”:
„Deoumanismul este ortodoxie socială şi socialism îndumnezeit, liberalist, adică întâia religie-politică a democraţiei inedite, româneşti.”
„Pentru Deoumanişti, la început a fost Ideea, nu Cuvântul! De aceea ei cred că Dumnezeu e gândul care s-a creat pe Sine Zeu şi, de Acolo, curge Totul”... Aceasta pentru că nimeni nu poate ridica ceva în Cuvânt (ca de exemplu „realitatea” unei case) dacă nu „i-a zidit” mai întâi pereţii şi forma acestora în gând, în IDEE!
Iar abia după ce face „lucrarea” aceasta îşi poate coborî conceptul în concretul imediat, prin forma de comunicare a cuvântului conform...
„Altfel spus, Divinitatea este Creaţia însăşi, arborescentă, transfinită şi veşnică, împreună cu – şi din cauza Geniului Zidirii Sale”.
„Noi, Deoumaniştii nu ne tragem “de la Râm”; Dumnezeul nostru nu este nicicum o persoană, ci o Entitate tainică şi autocreată conştient; credinţa, confesiunea sau religia Deoumanistă este unitarism NE-EVANGHELIC; adoratorii acestui cult au altarele în suflete iar autorul doctrinei este dintre cei al „căror cuvânt izvorăşte dintr-o minte botezată în apele inimii” (Th. Damian).
DEOUMANISMUL SAU CALEA SALVĂRII
prof. Victor GAIDAMUT
9 Iunie 2011
Pentru autorul cărţii, despre care voi pune în acest text câteva puncte de vedere, exprim o aleasă consideraţie, ca de la profesor la elev, profesorul mărturisind mirarea admirativă faţă de „aventura” spiritual-ideologică şi politică coagulată în paginile cărţii cu titlul „Deoumanismul”.
Vreau ca ceea ce vă voi spune despre această carte să fie o provocare temeinică pentru citirea ei deşi sunt conştient că nu lectura este astăzi prioritatea posibililor cititori. Şi totuşi, când autorul pune în discuţie probleme fundamentale ale existenţei noastre, efortul lecturii poate aduce fiecăruia o anume îmbunătăţire în definirea raporturilor cu puterea politică care, prin deciziile adoptate ne marchează, din păcate, în mod dramatic viaţa de zi cu zi. Ar mai putea provoca şi luarea deciziei de implicare politică, spre bucuria autorului.
Semantica titlului cărţii este lesne de înţeles, cred, pentru fiecare. Autorul pune în relaţie ideatică divinitatea (Deo, Dumnezeu) cu umanismul, un concept filozofic, cu istorie şi explicaţii specifice de la o epocă la alta, cunoscut de cititori încă din anii de şcoală şi, nu mai puţin, din experienţa de viaţă.
Poziţia cercetător în Dacorumânism Gheorghe Bârdan-Raine
Stimate domnule Alexandru Oblu,
Aş dori, dacă nu vă este cu supărare, să reflectaţi la câteva aspecte ale doctrinei Deoumanismului în spiritul lingvisticii matematice şi istorice, parte componentă a lingvisticii statistice şi etimologice, coroborată cu nepreţuitele informaţii cuprinse în Dacia preistorică a mult nepreţuitului Nicoale Densuşianu şi ale ilustrului filolog şi matematician, piteşteanul Tudor Diaconu.
1. Cuvântul UMAN este anagrama cuvântului MANU care este unul din apelativele lui
Zamolxis/Zalmoxis/Salmoxe/Salmocse (divinitate htoniană) acelaşi cu Gheeleizis (divinitate celestă, uraniană), alias Dokius1 din neamul (Ru-monilor). Ai lui MANU sunt ... R-UMANII, aceia care şed ca un zid (MUR) în calea Timpului (AN). Acesta este UN RUMÂN, UN RAM, UN NUMĂR! RumAnu este UN RAM din Arborele Vieţii Eterne2. Acest număr (de cod al limbii rumane) este 663, 12/L, final 3/C.
Citeşte mai departe: Poziţia cercetător în Dacorumânism Gheorghe Bârdan-Raine
Deoumanismul, AL PATRULEA VAL, un testament al Viitorului
Prof. Nicolae ANDREI
Laureat al Academiei Române
De curând, la editura AGORA din municipiul Călăraşi, a apărut, în condiţii grafice excelente, ediţia a II-a a cărţii „Deoumanismul, al patrulea val! (O inedită viziune social-liberală a Viitorului)”, aparţinând jurnalistului şi filosofului călărăşean Alexandru OBLU.
Neologismul deoumanism a fost creat de autorul acestei cărţi, pornind de la lat. Deus „zeu, zeitate, Dumnezeu” şi de la s.n. umanism, derivat din lat. humanus „omenesc”.
DEOUMANISMUL- un subiect de cercetare inter- şi multi disciplinară
prof. univ. dr. Nicolae Postolache
-Bucureşti-
De curând a apărut sub semnătura publicistului şi filosofului Alexandru Oblu cea de-a doua ediţie a cărţii Deoumanismul, al patrulea val (o inedită viziune social-liberală a viitorului), Editura Agora, Călăraşi, 2011.
Mai întâi aş dori să remarc această neobişnuită îngemănare dintre numele autorului, OBLU, nume predestinat să spună lucrurilor pe nume, direct şi fără ocolişuri- şi cel al editurii călărăşene AGORA, piaţa centrală în oraşele Vechii Elade, loc de desfăşurare a adunărilor poporului (demosului) şi de dezbateri publice
Apoi aş dori să aduc felicitările mele sincere autorului şi editorului pentru tot ceea ce ne-au oferit în cele 312 pagini ale DEOUMANISMULUI!
Scrisă „în onoarea singurului Dumnezeu”, cu gândul la îmbunătăţirea reală şi autentică a omului şi la primenirea lumii actuale, Deoumanismul, respectiv umanismul îndumnezeit, este o scriere cu totul specială. Una care se sprijină pe un mesaj politico-religios aparte.
Cartea are trei paliere: filosofic, politic şi religios şi cu ajutorul lor Al. Oblu fundamentează o adevărată doctrină pe care o şi probează în realitatea românească. Autorul, un binecunoscut publicist, a abordat subiectul într-o manieră americană: fără a face trimiteri la sursele documentării în detaliu (fie ele titluri de carte sau pagini de revistă, carte, de pe internet) ci numai la numele autorilor citaţi, nume care reflectă o bibliografie vastă, diversă şi de actualitate.
Cartea domnului Al. Oblu abundă în păreri pertinente şi originale privind societatea civilă, religia creştină, umanismul occidental, iudaismul, masoneria, democraţia etc. O multitudine de texte din literatura politică, filosofică, patriotică- şi nu numai, îl ajută pe autor în demersul său, transformându-se în argumente solide şi originale care revoluţionează oarecum modul în care este privită şi abordată în prezent viaţa politică şi religioasă din ţara noastră.