|
ADITIONALE
JURNALISTICE |
Un prieten, care a ajuns si el sa atinga cu pasu-i legendara "Arcadie" a Chinei, îmi tot aminteste, când mai vine vorba, ca, ceeace a vazut el acolo, aflat în plin boom si extindere, ar fi a treia cale si nu DEOUMANISMUL deoumanistilor. Acestui Toma necredinciosul, îndârjit în resuscitarea comunismului, dupa asa zisul "model chinezesc" îi voi spune ca este în plina confuzie si eroare totala si, îmi voi sustine cu argumente afirmatia. Mai întâi, însa, este nevoie sa fac doar câteva trimiteri in interiorul istoriei recent traite a secolului scurs, în care majoritatea popoarelor lumii, cuprinsa în teritoriul lor geografic la fel de majoritar ca suprafata, si-au dezvoltat civilizatia (iar multe o mai fac si astazi) sub imperiul a doua ideologii dominante si, pe tot atâtea cai corespunzatoare:
1. Ideologia Comunista atee, de inspiratie marxist-leninista;
2.Ideologia Capitalista liberal-practicista, la care tocmai ne-ntorseram si noi si altii, nu demult...
Prin genul de socitati pe care le-au creat si dezvoltat, atât comunistii cât si capitalistii au demonstrat lumii, cu fapte, ca exercitiile lor paralele de putere sunt departe de a multumi popoarele! Ca, tovarasii comunisti aveau de gând sa uniformizeze în minus omenirea, facând din ea o turma care sa munceasca nu sa gândeasca, ale carei rezultate practice sa fie asumate ca realizari ale politrucilor-activisti spre nemuritoarea glorie a partidului unic, care pâna la urma era si el un om, Conducatorul. Iar domnii capitalisti înca mai transpira sa consolideze o lume fundamental inegala si fracturata, prin genul de proprietati pe care le ofera sistemul, prin modul de repatizare si însusire a produsului natioanl brut, farâmitat în factori primi si în mod injust si inechitabil atribuit lacomiei lor cumularde.
Lucrul bun pe care l-a adus capitalismul, la progresul general al societatilor a fost, în primul rând, garantarea libertatillor omului si manifestarile acestor libertati în climat de democratie reala.
Lucrul bun pe care l-au facut marxist-leninistii a fost, în parte, dominatia statului paternalist, cu protectie sociala extinsa si garantarea locului de munca, a sanatatii si învatamântului gratuit si nu numai...
Iar asa cum ultimii criminali au în ei sclipiri de suflet, prin care se poate demonstra ca niciunul dintre oameni nu e capabil a fi numai animal pâna la capat, tot asa si societatile nu pot sa fie numai albe ori numai negre, pâna la sfârsitul existentei lor. Ca, întotdeauna, de la cei care se duc, ramâne si o parte viabila, preluata si continuata îmbunatatit. Iar pentru ca am ajuns aici la acest nivel de explicatie, este nevoie sa mai spunem ceva:
- daca în ultimul secol omenirea a înaintat în istorie, majoritar, prin cele doua tipuri de politici pe care le-am enuntat, cu cele doua cai corespondente trasate de ele, care acum se arata, iata, nu numai imperfecte ci si subminatoare de speta, prin multe dintre fatetele expresiilor lor, atunci este nevoie de o a treia cale, salvatoare, de un nou drum, cu o noua ideologie, care sa revitalizeze umanitatea si sa o scoata de sub amenintarea marilor primejdii care o pândesc, de la colaps la apocalipsa. Iar noi vom spune înca o data raspicat tuturora ca a treia cale este una singura, DEOUMANISMUL si nu modelul chinezesc! Aceasta pentru ca: modelul chinezesc se potriveste numai chinezilor, geneticii lor speciale si fibrei lor temperamentale, care a lasat sa se nasca mutantul zis comunism-capitalist ori capitalism-comunist (??). Care de fapt "anus contra naturii", prin doua cai în acelasi exit, cu politica dirigista centralizata, comunista si cu expresie productiva, în economia de piata. În conditiile acestea, capitalismul, care este tentant absolut, va corupe absolut, dupa principiile vaselor comunicante, politica purpurie a urmatilor lui Mao. Ei nu vor putea pastra puritatea ideologica a rândurilor partidului, nu vor putea fi rezistenti la asaltul pervertirii putrede a ofertelor capitaliste. Si atunci se va prabusi partidul rosu iar China va deveni integral capitalista. Deci modelul chinezesc este o trecere pasnica, prin pervertire si îndestulare, de la comunism la capitalism si în nici un caz nu e a treia cale. Credeti ca daca n-ar fi mostenit sudul capitalist al lui Cian Kai-Shek ar mai fi acceptat China sa traverseze acest experiment? Deci, dragilor, treziti-va în DEOUMANISM care este începutul post-democratiei si a postindustrialismului-consumist si risipitor si luati aminte la ce spune Victor Hugo: "Nu exista forta a naturii mai puternica decât ideea careia i-a venit timpul"
Alexandru Oblu- „Deoumanismul si Partidul Meritocratilor Romani“
In conditiile in care lumea a devenit aproape de necontrolat, aflandu-se chiar in pragul distrugerii datorita dezvoltarii in mod denaturat a raporturilor sociale prin incalcarea legilor universale, iata ca apare cu mult curaj un nou concept- deoumanismul- care in gandirea lui Alexandru Oblu poate ameliora pentru inceput, dezvolta mai tarziu si desavarsi in final noi raporturi capabile sa „readuca Omenia ca autoritate“. Conceptul lui Alexandru Oblu se bazeaza pe unele concluzii rezultate din studierea doctrinelor politice si chiar juridice de pana acum, a cartilor sfinte, a ciclului de materiale care au tratat existenta unor lumi paralele dar si fenomenele sociale mai importante petrecute in lume in ultima perioada de timp. Autorul ajunge la concluzia ca deoumanismul trebuie sa fie o „religie politica“ argumentand in cateva idei aceasta teza, idei pe care le dezvolta in continutul cartii. Cartea trebuie citita cu multa atentie, ea facand multe trimiteri si in mod sigur va genera si polemici, fie in legatura cu notiunile noi folosite, fie cu modalitatile de reglementare a raporturilor sociale intr-o sociatate deoumanista, daca mai este necesara existenta unui partid, fie el meritocrat, fie in legatura cu obiectivele finale pe care le urmareste noua doctrina, fie in legatura cu posibilitatile reale de a fi infaptuit etc. Teza lui Alexandru Oblu naste multe intrebari ca orice inceput, dar in esenta este o modalitate de a ne spune ca am intrat intr-o lume noua ce trebuie sa fie dominata de uniatate, apropiere, egalitate dar si o cauza mai dreapta care, sa se opuna haosului si anarhiei, care sa inlature la nivel global, lupta dintre ideologii si cea dintre religii. Totul va depinde de puterea gandirii si convingerii primilor adepti care vor incerca sa o transpuna in practica, de modul in care se vor organiza si gasirii celor mai pretabile medii.
Constantin Mitulescu- Evenimentul nr.99 (310)/19-25 ianuarie 2007
"Eternul Românesc...
pân-adineauri”
BISERICA LUI TEOCTIST sau FASCINATIA PENETRARII
"Ceea ce e facut de om, ca omul va pieri" gândesc
eu si observ, ca unul care se lumineaza citind si aflând si,
astfel obisnuindu-ma cu gândul ca, în zoologia spitei
noastre, nu trebuie sa ma mai surprinda nimic! Si, totusi... Doar
cu câteva zile înainte de trecerea în nefiinta a
patriarhului B.O.R., ziarele centrale titrau, cu litere de-o schioapa,
afirmatii scandaloase (d.p.d.v. "crestineste vorbind"),
facute de tovarasul Voronin, sef de stat independent si suveran (
cu o biserica ortodoxa asemanatoare?), în chiar fieful patriarhiei
moldovenesti de la Condrita, în fata întâistatatorului
acesteia si a suitei sale de ierarhi:"Preotii, daca vor sa existe
în Mitropolia Moldovei, nu au de ales decât comunistii(...)
între ideologia comunista si doctrina crestina sunt foarte multe
asemanari si, dupa parerea noastra, a comunistilor, Iisus Hristos
a fost primul comunist". Nu-i asa ca v-am pus la pamânt
cu aceasta aratare, ca v-am derutat, ca v-am aruncat sufletul pe jar?
Si, stiti cum a reactionat soborul de arhierei al acestei biserici
crestine, în tara unde se demonstreaza "stiintific"
ca limba vorbita, "moldovana", e altceva decât limba
româna? A tacut mâlc si tâmp, zâmbind ca orbii,
cu semnificatia înauntru si, a mers mai departe! Mai departe,
unde? În rahatul mincinos si spurcat si blasfemiator? Pai, daca
murdaria aceasta de treaba, s-ar fi întâmplat într-o
tara musulmana, n-ar fi sarit în aer, în aceeasi urmatoare
clipa, atât tovarasul V. cât si, sa zicem, muftiul Abu
Jihad, cel ofensat iremediabil de sfruntata asertiune? La ei, Da!
La noi, la ortodocsi, NICIODATA! La acesti credinciosi n-a sarit în
aer, din initiativa clerului propriu, nimic; nici atunci când
sfintii le-au fost dati afara din biserici, iar altarele le-au fost
facute grajduri, ori naosurile sali de bal, nici când le-au
fost înlocuite icoanele de pe pereti cu alte portrete, de alti
"învatatori" ilustri, ca Lenin si ca Stalin. În
aceste conditii, atât cele de atunci cât si cele de acum,
ce ar mai avea enoriasii de sperat si de asteptat, de la un dumnezeu
ridicat de clericii lor dintre oamenii istoriceste traitori, printr-o
imaginatie interesat mincinoasa, pe care o pompeza artificial de 2000
de ani? În fond, acest fapt concret de care tocmai v-am vorbit,
nu demonstreaza nimic altceva decât nevoia reala de Dumnezeu
a întregului lumet! Nevoia de Unicul Dumnezeu adevarat, Curcubeu
al omenirii, care sa împlineasca si sa dea sens vietii fiecaruia
si a tuturora! Dar, poate sa-si asume acest rol urias o biserica care
sta cu un picior în sarcofag si cu altul într-un muzeu
S.F.? care e fundamentata pe caducitatea existentiala a unui personaj
care e tot om, deci "trup al stricaciunii", indiferent de
numele sau? Oare, poate un om sa-si depaseasca specia, sa se situeze
de-asupra ei? Oare, poate plopul sa faca mere si rachita micsunele
iar tântarul sa se faca armasar? Ar putea sa faca cineva din
omul muritor si alterabil, un Dumnezeu etern, inefabil si intangibil?
Niciodata! Pentru ca minciuna e o chestie care n-are sa poata dura
o vesnicie, pentru ca Dumnezeu nu se numeste omeneste si nu e autor
de minuni inventate, ca acest congener Hristos, în mintile dvs.
trebuie sa staruie si sa razbeasca un singur DUMNEZEU, acela psihic
si adevarat care este TAINA UNICA A IDEII CARE S-A CREAT PE SINE!
Pai daca acesti bieti crestini ar fi arborat, ca pavaza si stindard,
o astfel de entitate, ar mai fi îndraznit vreun pigmeu al lumii
sa-l împroaste cu "jeg rosu"? Ar mai fi cutezat atâtea
"preputuri" politice, securiste, comuniste, masonice, etc.
sa se infiltreze pervers, sa se interfereze si sa-i penetreze ideologia
într-o frenezie aproape orgasmatica, asa cum se întâmpla
si la noi? Ce altceva face, în fond, si în România,
tovarasul Base Nelustratul, care, de la capul patriarhului abia trecut
spre cele vesnice, a virat rapid si cu girofar, catre gunoaiele gropii
de la Glina, ca sa ne mai arate înca o data, acelorasi prostiti
enoriasi care suntem , ca domnia sa se simte bine-votat oriunde i
se face poze bust, cu chelia (de caracter) în picioare...
Alexandru Oblu- Arena, numarul 92
"Eternul Românesc... pân-adineauri”
PAPA HITLER CEL NOU
Actualul papa Benedict, nu este „rotweilerul lui Dumnezeu“
cum l-a botezat presa occidentala obedienta ci, este bombardierul
B16 al Bisericii lui Petru!
Când, dupa moartea papei Wojtyla a aparut de-asupra Vaticanului
fumul alb, ca semn ca se desemnase succesorul, iar lumea crestina
a rasuflat usurata, suierând “habemus papam”, ea
nu avea de unde sa stie ca acest continuator al Sfintei Inchizitii
se va arata foarte curând a fi si un Hitler al aceleiasi spiritualitati,
decretând fara ezitare, printr-un document al Congregatiei Doctrinei,
ca “biserica catolica este unica si adevarata biserica a lui
Cristos”(Bine ca n-a pretins a lui Dumnezeu!). Dupa cum se stie,
Hitler era fanaticul rasei pure, ariene; ex-cardinalul Ratzinger,
acum Benedict al 16-lea, este fanaticul rasei pure, catolice! Pentru
el, celelalte aripi si celelalte membre ale aceluiasi trup nu sunt
decât excrescente maculate si neavenite ale filonului autentic
,si de aceea, sa se duca… domnului D ! Asadar, se vede limpede
ca Promovarea Unitatii crestine prin anularea identitara a fratilor
de convingeri ai aceleiasi biserici, e vorba-n vânt! Si, se
vede limpede ca, un Dumnezeu concret, istoric, ridicat interesat de
o fractiune a spetei umane cum e si Iisus, cum sunt si altii, având
tarele umanitatii în gândire si actionare ( acum ilustrate
de exclusivismul benedictin) nu va fi niciodata capabil sa uneasca
lumea, ci, dimpotriva o va farâmita. Aceasta pentru ca dumnezeirea
oricarui om- chiar daca e o minciuna care dureza de mii de ani-este
imposibila si falsa, este templu de nisip, e biserica finala a ruinii,
pentru simplul motiv ca nici un om si nici o alta vietate nu se poate
ridica deasupra speciei sale! Si acum ce urmeza domn' parinte Ratzinger?
Anatema pentru ortodocsi, pentru protestanti, pentru toti ceilalti
«copii rataciti » pe care-i faceti sa se simta avortoni
ai mamei comune ? Va sa zica, în loc sa-si adune apele, Marele
Fluviu îsi suprima, îsi seaca afluentii. Pai de unde mai
ai matale « apa vie » pentru atât namol de lume,
domnule papa ? Din puseele acestea de fundamantalism si de exclusiuvism?
Mira-m-as ! Sa stiti si domniile voastre, frati crestini ca, numai
un Dumnezeu psihic si abstract, ca si idee care s-a creat pe sine,
numai tutelarea pura a acestei Geniale Entitati Creatoare, situata
dincolo de tangibil, de alterabil, de imperfectiunea multipla si murdara
a omului, este capabila sa adune umanitatea, constienta de propria-i
înscânteiere cu Divin, sub aceeasi flamura a dreptei credinte
! Este DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU al Deoumanismului, care pâna
la o noua revedere explicativa, va ureaza prin noi : « Viata
cum va place, cu Dumnezeu înainte ! »
Alexandru Oblu- Arena, numarul 93